miercuri, 6 mai 2009

Cutiile colorate ale Dariei


Căţeluşi, căluţi, Sponge Bob, nisip de Vamă şi vise mici, mici de tot...
Înghesuite în cutii colorate.
Pentru că sunt mult prea multe pentru fiinţa ei mignonă. Pentru că
trebuie să facă loc viselor lui măreţe.
Cutii albastre, galbene, portocalii, verzi, cu desene, depozitate pe
rafturi imense, devenite neîncăpătoare. O colecţie de lucruri mărunte
aşteptând să fie împărtăşite, pe care se aşterne un praf gălbui ca nisipul de Vamă.
Pentru că fiinţa ei micuţă creşte, "evoluează".
Pentru că el îi ocupă din ce în ce mai mult spatiu in sertarele
sufletului. Suflet pe care ea îl tot goleşte să-i facă loc... Lui.
Pentru că visul lui e măreţ şi trebuie trăit în doi.
Aşază ordonat, cu multă grijă, în cutia albastră, ciocolata caldă cu
curry din Flowers, o briză usoară de Vamă lângă, hoinareli leneşe prin
parcuri cu Carlos, o rebeliune pe temă vestimentară şi o frustrare legată de un coleg de serviciu care vociferează. Le leagă cu o panglică galbenă şi închide cutia.
Îşi ia un scaun şi aşază cutia pe ultimul raft de sus. Visul de marţi.
Sigilat si pus la păstrare, lângă celelalte. Coboară de pe scaun, se
dă un pas în spate şi îşi admiră colecţia de cutii.
Lucruri mărunte care nu se leagă, dar o definesc.
Un gand răzleţ despre o imagine cu pui de Beagle o face să ameţească de fericire.
Se aşază pe canapea şi îl aşteaptă cu nerăbdare să-i povestească cum i-a fost ziua.
O bătaie în uşă îi întrerupe reveria.
Se aruncă ca un proiectil în braţele lui. Îl sărută lung...
Fragilă si determinată, copilă şi femeie, sensibilă şi agresivă, inocentă şi insinuantă, angelică şi trivială...i se dăruieşte,cu totul.
El e doar obosit. Dar a făcut progrese astăzi.
Ea îl incurajează şi îl priveşte admirativ . E mândră de el. Lucrurile
ei mărunte pălesc în umbra visului lui.
El pleacă. Lucrurile serioase, de oameni mari, necesită timp şi efort.
O făptură micuţă, în mijlocul unei camere mari, cu pereţi acoperiţi
de rafturi ticsite de cutii colorate, cu un suflet golit de lucruri
mărunte care o făceau fericită, încearcă să se regăsească.
Dar tot ce mai umple sufletul ei îi este străin şi atât de departe de ea.
Resemnare şi o rază de speranţă că undeva, cândva, există cineva sau ceva care o să-i readucă în suflet lucrurile din cutiile colorate.

2 comentarii:

andrei spunea...

nu pot sa cred... de;abia acum am vazut postul asta... iertare :)... si ui asa am incheiat turul blogurilor de azi dimineata... iti dai seama ce mi;ai facut? cum mai scriu yo cod acum? dupa ce am intrat in lumea asta de poveste:)... hmmm? ce;mi facusi? hi hi hi... frumos >:D<... sa ai o zi faina :)

thecreatrix spunea...

ce dragalashenie de articol! si ce bine ai surprins-o pe briggiton! frumoaselor! diseara dansam!