Sunt pe lângă subiect. Eu, paralelă şi echidistantă cu chestia aceea pe care o numim cu toţii, printr-o convenţie universală, Viaţă!
Ştiţi chestiile mici şi verzi cu antenuţe si bipăre? Nu sunt nici mică, nici verde, dar aţi cunoscut voi personal un extraterestru să puteti confirma că-i mic si verde?
Am crezut că e o "licenţă poetică" postarea în care afirmam că "sunt în lumea mea şi-mi bag p.. în lumea voastră." Astăzi am descoperit că de vreo 6 luni încoace a fost o realitate.
Băncile au modificat creditele, facturile s-au mărit/micşorat ( habar nu am, că am "direct debit" sau colegi care mi le plătesc) este criză financiară..cui îi pasă? Eu nu mă uit la TV şi ce poate fi mai important decât criza MEA existenţială??
Banii nu contează ( oricum "circulă" cu viteza sunetului), jobul a devenit un automatism, oamenii de la serviciu sunt atât de aproape de mine încât nu-i mai observ şi uite aşa ..de 6 luni, îmi cultiv "sufletul".
Trag o linie la final şi..sufletul! Rămân cu mâna întinsă ca regele Lear.
Oh, da! Astăzi am avut revelaţii!
După o sesiune cu Bri de cafele, Spice Chocolate, plimbări fără noimă şi nefăcut nimic am descoperit că există lume dincolo de lumea mea, există lucruri frumoase de făcut şi oameni de re-descoperit.
Lumea "mea" din ultimul timp a fost ireală şi consumptivă. Carusel de senzaţii duse la extrem. Consumată de o vanitate excesivă, de un "eu pot orice" am reuşit să mă pierd pe mine in tot vârtejul ăsta si eram la un pas de a-mi pierde şi omuleţii dragi din jur.
Energie canalizată greşit, lipsă de scopuri şi o încăpăţânare acerbă în a refuza să accept realitatea.
Realitatea este că eu nu sunt aşa şi asta nu e lumea mea. E doar o proiectie a "lui" pe sufletul meu. Când l-am descoperit s-a făcut o linişte asurzitoare. N-am mai auzit nimic din mine...
Consumptiv. Obsesiv. Greu de suportat pentru toată lumea. Greşit.
Şi cu un gust absolut demenţial ca toate lucrurile ilegale, imorale, care îngraşă!!!
Lucrurile nu sunt rele sau bune, lucrurile sunt si atât. Noi alegem perspectiva, unghiul din care le privim. Bine că mi-a luat jumătate din viaţă să inţeleg lucrul ăsta, şi probabil, cealaltă jumătate o să ma chinui să-l accept.
Cum să accept eu că nu pot schimba Lumea??? Cuuuuum??? Eu?? Mda..
Plec de la Bri cu revelaţia "marii detaşări" din blogul lui peculiarme şi merg la Kaufland la cumpărături( un alt magazin decat cel în care îmi fac cumpăraturile in mod regulat).
Şi mă mai loveşte una...
Huston, lansăm Tya în spaaaaaaaaţiu!!!! 4,3,2...
Iau moneda de 50 bani, coşul de cumpărături, intru în magazin şi caut cu privirea intrarea în stânga. Şi merg, merg pâna ajung lângă casele de marcat. Peste tot semne de interzis mari cât casa. Ma opresc confuză. Nimic nu e familiar. Caut o intrare după casele de marcat. Dead end.
O doamnă amabilă de la case strigă la mine "Intrarea se face pe la Informaţii Clienţi"!!
Ştiiiiiiiiu, am strigat în sinea mea, dar unde-s "Informaţii clienti" că am parcurs deja tot magazinul?!!
Bâgui un "mulţumesc", evit privirile "consumatorilor", dar le simt arzător în ceafă..."săraca, a picat din Lună??" şi purced spre ieşire.
Evrika! Ditamai intrarea cât China..pe dreapta cum intri şi pe stânga, cum ieşi..evident. Îmi trag o palma "virtuală" şi răsunătoare peste frunte. Păi dacă ratez o intrare in magazin mare cât Marele Zid Chinezesc, doar pentru că sunt obişnuită s-o caut in partea opusă, cine ştie câte alte lucruri am lăsat să treacă pe lângă mine, fără să le observ, din inerţie sau obişnuinţă????
Cu o naivitate extrem de conştientă am revelaţia că greşesc undeva, nu ştiu unde şi nu stiu ce, dar mă cuprinde aşa, un sentiment de bine. Nu stiu când şi nu ştiu cui dar sunt absolut sigură că va fi bine!!!!
Ştiţi chestiile mici şi verzi cu antenuţe si bipăre? Nu sunt nici mică, nici verde, dar aţi cunoscut voi personal un extraterestru să puteti confirma că-i mic si verde?
Am crezut că e o "licenţă poetică" postarea în care afirmam că "sunt în lumea mea şi-mi bag p.. în lumea voastră." Astăzi am descoperit că de vreo 6 luni încoace a fost o realitate.
Băncile au modificat creditele, facturile s-au mărit/micşorat ( habar nu am, că am "direct debit" sau colegi care mi le plătesc) este criză financiară..cui îi pasă? Eu nu mă uit la TV şi ce poate fi mai important decât criza MEA existenţială??
Banii nu contează ( oricum "circulă" cu viteza sunetului), jobul a devenit un automatism, oamenii de la serviciu sunt atât de aproape de mine încât nu-i mai observ şi uite aşa ..de 6 luni, îmi cultiv "sufletul".
Trag o linie la final şi..sufletul! Rămân cu mâna întinsă ca regele Lear.
Oh, da! Astăzi am avut revelaţii!
După o sesiune cu Bri de cafele, Spice Chocolate, plimbări fără noimă şi nefăcut nimic am descoperit că există lume dincolo de lumea mea, există lucruri frumoase de făcut şi oameni de re-descoperit.
Lumea "mea" din ultimul timp a fost ireală şi consumptivă. Carusel de senzaţii duse la extrem. Consumată de o vanitate excesivă, de un "eu pot orice" am reuşit să mă pierd pe mine in tot vârtejul ăsta si eram la un pas de a-mi pierde şi omuleţii dragi din jur.
Energie canalizată greşit, lipsă de scopuri şi o încăpăţânare acerbă în a refuza să accept realitatea.
Realitatea este că eu nu sunt aşa şi asta nu e lumea mea. E doar o proiectie a "lui" pe sufletul meu. Când l-am descoperit s-a făcut o linişte asurzitoare. N-am mai auzit nimic din mine...
Consumptiv. Obsesiv. Greu de suportat pentru toată lumea. Greşit.
Şi cu un gust absolut demenţial ca toate lucrurile ilegale, imorale, care îngraşă!!!
Lucrurile nu sunt rele sau bune, lucrurile sunt si atât. Noi alegem perspectiva, unghiul din care le privim. Bine că mi-a luat jumătate din viaţă să inţeleg lucrul ăsta, şi probabil, cealaltă jumătate o să ma chinui să-l accept.
Cum să accept eu că nu pot schimba Lumea??? Cuuuuum??? Eu?? Mda..
Plec de la Bri cu revelaţia "marii detaşări" din blogul lui peculiarme şi merg la Kaufland la cumpărături( un alt magazin decat cel în care îmi fac cumpăraturile in mod regulat).
Şi mă mai loveşte una...
Huston, lansăm Tya în spaaaaaaaaţiu!!!! 4,3,2...
Iau moneda de 50 bani, coşul de cumpărături, intru în magazin şi caut cu privirea intrarea în stânga. Şi merg, merg pâna ajung lângă casele de marcat. Peste tot semne de interzis mari cât casa. Ma opresc confuză. Nimic nu e familiar. Caut o intrare după casele de marcat. Dead end.
O doamnă amabilă de la case strigă la mine "Intrarea se face pe la Informaţii Clienţi"!!
Ştiiiiiiiiu, am strigat în sinea mea, dar unde-s "Informaţii clienti" că am parcurs deja tot magazinul?!!
Bâgui un "mulţumesc", evit privirile "consumatorilor", dar le simt arzător în ceafă..."săraca, a picat din Lună??" şi purced spre ieşire.
Evrika! Ditamai intrarea cât China..pe dreapta cum intri şi pe stânga, cum ieşi..evident. Îmi trag o palma "virtuală" şi răsunătoare peste frunte. Păi dacă ratez o intrare in magazin mare cât Marele Zid Chinezesc, doar pentru că sunt obişnuită s-o caut in partea opusă, cine ştie câte alte lucruri am lăsat să treacă pe lângă mine, fără să le observ, din inerţie sau obişnuinţă????
Cu o naivitate extrem de conştientă am revelaţia că greşesc undeva, nu ştiu unde şi nu stiu ce, dar mă cuprinde aşa, un sentiment de bine. Nu stiu când şi nu ştiu cui dar sunt absolut sigură că va fi bine!!!!
Comentarii