Treceți la conținutul principal

Autoemoçion


Sunt o persoană fidelă. Adictivă şi obsesivă, uneori. Când iubesc ceva, iubesc şi gata.
Dar..mai este ceva. Rezist la orice, cu excepţia tentaţiei ( n.b. Oscar Wilde)
Ergo, când Groparu' a propus să împărtim un drive test de-o noapte si-o zi cu un Seat Exeo, am strigat, fără să stau prea mult pe gânduri: "Oh, da!"
Am o relaţie specială cu maşinile. Le simt, îmi plac..mă mulez după personalitatea lor.
Mi-am abandonat fosta, actuala şi viitoarea iubire (Mitsu) în parcare la firmă, am privit-o în timp ce mă îndepărtam, cu un sentiment teribil de "separation anxiety" care a durat cam 50m şi vreo 3 minute. Fix până m-am inserat în Exeo.
Aveam jucărie nouă!! yeeei!
Restul lumii a devenit "extinct".
Butoane, comenzi, beculeţe, dotări, sunetul unui motor Diesel de 2l/150CP...Autoemoçion curat! Jucăria era confortabilă, excitantă, incitantă şi, mai ales..nouă!
Ne-am găsit o mie de motive să ingerăm kilometri ca nebunii în toate direcţiile.
Am fost la Gilau să mâncăm, pe drumul spre Zalău să-i facem poze în câmp cu noi în portbagaj, în Music Pub la o întâlnire de blogeri..mă rog, motive am găsit noi că suntem inventivi.
Şi oricum, trebuia să-i dăm ocazia maşinii să ne convingă!
Ne-au plăcut:
- oglinzile antireflex, băţul telescopic de susţinere al capotei, sunetul motorului(grrrrrrr..), confortul interior, dimensiunile portbagajului, manevrabilitatea.
Ioana a fost absolut fascinată de oglinzile cu lumină de pe parasolar !
Nu ne-au plăcut:
- cotiera fixă ( trebuia să fie "slide")
- încălzirea în scaune - lipsa ei
- inchiderea centralizată nu închide geamurile
- ..şi poate faptul că nu era Mitsubishi????:D
In concluzie, garajul meu adăposteşte un Seat Exeo. Poate că e grozavă maşina. Latină, puternică dar sensibilă în acelaşi timp, docilă şi uneori nervoasă. Bună, dar aşa... de-o tură.
Pentru că n-aş renunţa nici în ruptul capului la Mitsu meu!

PS: Mulţumiri Groparului pentru "sharing"!
ERRATA:
1. Groparu' zice că se închid geamurile. Şi dacă el zice, eu îl cred...
2. Am uitat să va zic de portbagaj...Mai imens decât imensitatea însăşi.++

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...