luni, 29 iunie 2009

Despre criză

Începe să-mi placă criza asta financiară. Nu, n-am băut sirop de paranoia în dimineaţa asta, cum spune Crivăt. Aşa sunt eu.:)
Şi pot argumenta.
Am senzaţia că din momentul în care oamenii au realizat că au probleme financiare, au început să se gândească mai mult la "a fi" decât la "a avea". Când ceva merge prost, incepi să-ti pui întrebări. Unde ai greşit, ce ai putea schimba să fie bine? Te forţează uneori să re-evaluezi.
Şi e universal valabil faptul că situaţiile de criză unesc oamenii. Oh, da. Eu cred că ea, omenirea, avea nevoie disperată de criza asta. Prea se învârteau toate în jurul banilor. Si sunt sigură că la nivel înalt încă se mai învârt. Nu sunt atât de naivă, dar de la înălţimea nasului meu miros o schimbare. A mea, evident că nu pot să vă povestesc despre alta.
Ajunsesem să vorbim pe IM cu omul de lângă noi, să ne întâlnim la Mall, la shopping, să ne exprimăm afecţiunea doar prin cadouri, să ne simţim deprimaţi dacă nu ne facem concediul în strainătate, mă rog..totul era atât de mercantil. Şi sec.
Poate mi se întâmplă doar mie. Dar în ultimul timp am interactionat mai mult cu oamenii şi am cheltuit mai putini bani. Am început să citesc mai mult, să apreciez altfel toate lucrurile mărunte, să mă bucur mai mult, să am timp, să am încredere în oameni... Am descoperit o lume "altfel" dincolo de lumea consumerismului. Şi culmea, dar sunt mai relaxată şi parcă un pic mai fericită.
Poate şi pentru că îmi place să ajut oameni. Şi în momentul ăsta am o piaţă de desfacere imensă să-mi satisfac ego-ul. Poate pentru că am descoperit oameni care mă ajută pe mine, deşi au problemele lor. Poate toate lucrurile au alte valenţe acum.
Astăzi am venit acasă de la serviciu cu un surplus incredibil de energie.
Şi am avut chef să grădinăresc. Era pe listă de ceva timp, dar n-a fost niciodată o prioritate. Aşa că m-am afundat in buruienile mai mari decât mine, le-am smuls, am plantat floricele, m-a plouat, am mutat un cuib de albine de pe balcon in gradină.
Am respirat aburii de pământ ud cu miros de iarbă proaspăt smulsă şi de trandafiri...
M-am obosit, m-am murdărit din cap până în picioare, dar m-am simtit bine.
In plină criză. Şi a fost gratis!
Howgh!

2 comentarii:

Kissu spunea...

Cã bine le mai zici tu intotdeauna! ;) Si cu cata placere citesc blogul tau comparativ cu cel al lui Groparu, care ma oboseste pur si simplu prin limbajul execrabil dus pana la extrem... :(

CieL Photo spunea...

Foarte bine observat... schimbarea aceasta a atitudinilor sociale cred ca este universala, o percep si eu in America, este ceva profund si inclin sa cred ca de durata. Posibile asemanari cu perioada interbelica (Great Depression). Vezi ciclurile lui Kondratiev sau Elliot Waves. Fascinant in orice caz.