Treceți la conținutul principal

God has a funny sense of hummor!

Act 1
E axiomă deja faptul că atunci când încerci să scapi de ceva, Universul complotează şi îti trânteste în cale exact lucrurile de care încerci să scapi. Asta am păţit eu ieri de vreo 3 ori. La prima m-am enervat cumplit, la a doua am zâmbit iar la a treia am râs în hohote. Am priceput că e inutil să încerci să fugi. Are sens să mergi pe drumul tău şi să storci ce-i mai bun din fiecare moment.
Act 2
Merg la OMV să fac plinul. Au acum o ofertă- dacă alimentezi de cel putin 150 RON, primesti un CD audio. Poţi să alegi între muzica anilor '70, '80, '90 sau 2000.
Ajug la casă.
- Ce CD doriţi? mă întreabă o domnisoară amabilă
- Hmmm..anii '80, vă rog! decid eu cu greu ( oscilam între '70 si '80)
- Ok, atunci vi le dau pe toate! spune ea
Face o pauză, îmi zâmbeşte şi adaugă ca o notă explicativă la expresia mea mirată.
- Cadou!
N-am înţeles de ce, dar am mulţumit şi am ieşit întrebându-mă: "oare ar fi fost la fel dacă alegeam anii '70??"
Act 3
Plec sâmbătă dimineata la prietena mea să-mi beau cafeaua. Scot maşina din garaj, fac slalom printre gropi, excavatoare şi mormane de borduri care aşteaptă să fie montate. Nimic nou sub soare. Se lucrează la drum. ( Trebuie să mă gândesc serios să mă mut. Mă ajunge din urmă civilizaţia şi în plus, urăsc să fiu "uşor accesibilă").
Mă întorc acasă dupa câteva ore şi descopăr cu stupoare că ne-au blocat accesul la garaje, montând bordurile.
Era o denivelare de vreo jumătate de metru. Oricât de "monster truck" ar fi Mitsu, am estimat că nu are chiar 50 cm garda la sol şi m-am abţinut de la "escalade". L-am parcat în stradă şi m-am uitat cu o milă incomensurabilă la vecinii mei care erau blocaţi de "cealalta parte a baricadei". Pentru că nimeni nu s-a gândit să ne anunţe să scoatem maşinile. Şi uite aşa poţi avea maşină şi să circuli cu taxi sau pe jos câteva zile, până termină RADP-ul de asfaltat, sau fac ceva să niveleze tranşeele cu care ne-au înconjurat spatiul locativ.
Act 4
Merg la Expo Transilvania la expozitia de absolvire a studenţilor de la arte. Originale lucrările, dar foarte zbuciumată tânăra noastră generatie de artişti. Am iesit de acolo anxioasă şi uşor speriată de realitatea transpusă în arta contemporană. Cred că am văzut o singură lucrare optimistă la sectia "fotografie". Restul erau cu manelişti, fobii, porci disecaţi, mult sânge, suferinţă, mizerie, etc.
Oare ce s-a întâmplat cu noţiunea de frumos în artă? Ce s-a întâmplat cu menirea artistului de a te face să te simţi bine? Chiar se rezumă totul la "a şoca"?
Mă contrariază faptul că acum au libertate de exprimare şi toată creaţia se limitează la estetica urâtului. Nu se mai întâmplă nimic frumos în lumea asta?? Chiar nimic?
Lucrările expuse sunt interesante, dar îti lasă un gust incredibil de amar. Poate e doar percepţia mea.
Deci, da!
E o lume nebună, nebună, nebună!

Comentarii

D-Fens a spus…
Si eu care credeam ca esti adepta esteticii "uratului" ... habar n-am de ce credeam asta, poate pentru ca faci multe poze prea intunecate/b&w pentru gustul meu. Apoi m-am uitat mai bine si am vazut ca ai destule poze cu oameni zambind, copii dragalasi, etc ... Anyway, it's good to know on which side are you anyway (desi am impresia ca depinde de starea ta) :) (Embriogeneza aia si inca vreo doua m-au indus in eroare). Mie imi plac si astea care surprind uratul, dar sunt deacord cu tine ca se exagereaza din punct de vedere cantitativ cu ele. Sau poate "uratul" e mult mai prezent in viata noastra decat "frumosul". Si eu personal nu vad care e farmecul sa surprinzi in poze ceva omniprezent. Copii de tigani murdari, case in paragina, gunoaie, fiare ruginite, etc si alte chestii de genul asta vad zilnic anyway, asa ca nu-mi doresc sa le mai vad si in poze.
D-Fens a spus…
Pai arata ca un cadru dintr-un film de groaza, intunecat, o gramada de maini si picioare care nu stii de unde vin :) Te astepti sa iasa un cap de ala gen Alien de pe undeva de-acolo. Si ai tendinta cateodata sa subexpui si sa dai o tenta maronie/neagra pozelor (sau ma rog, sa le prelucrezi in asa fel incat sa para dark). Eu primul lucru cand prelucrez o poza de obicei e sa ii adaug luminozitate/contrast (sa fac culorile si mai vii). Anyway, nu ma intelege gresit. Imi plac o gramada de artisti de astia care scot uratul in evidenta sau incearca sa socheze (Dali e preferatul meu dintre pictorii moderni), ce sa mai zic ca o buna parte din filmele mele preferate fac parte din categoria asta (incepand cu Fight Club). Dar vorba ta, sa mergi la o expozitie cu X expozanti si toti sa aiba poze in acelasi stil parca deja e prea mult. E practic o moda, zambetul unui copil a devenit prea banal, mai bine surprindem un batran sarac si murdar cautand prin gunoaie. O buna parte a lumii nu mai are nici o reactie la frumos, ci doar la ceva "socant". Iar sa incerci sa faci doar poze socante e la fel de banal ca a incerca sa faci doar poze "frumoase" (cum incerc eu :) ). Adevarul e undeva la mijloc, conteaza calitatea si nu neaparat tipul pozei.

Postări populare de pe acest blog

Ce ne spunem cand nu ne vorbim - Chris Simion

Cititi-o, e asa...sincera! :)

" A avea incredere intr-o alta persoana inseamna a avea incredere ca omul respectiv nu are nevoie sa fie altfel decat este, nu are nevoie sa fie fals. Si asta nu tine de cat il cunosti pe respectivul om sau de felul in care ti-ar placea sa fie acel om, tine, pur si simplu, de intalnirea de har dintre doua fiinte care se aseamana prin nevoile lor.
Cand un om face ceva pentru un alt om nu pentru ca simte, ci pentru ca i se cere, este fals, mai bine nu face, se abtine. In tine ramane ceea ce simti sa faci, chiar daca ceea ce faci nu coincide cu ceea ce simti. In interiorul tau se imprima ceea ce simti. Neurmand drumul sufletului strangi frustrari, regrete, complexe. Scapate din frau, te intorc la minciuna, la neadevar, la viata ascunsa.
Sufletul pereche este cea mai importanta intalnire cu un om. Este omul-oglinda, omul care te scapa de prejudecati si te obliga sa te vezi asa cum esti, omul care nu te lasa sa te mai minti si care trage de tine sa te cu…

Indian Love Photostory

Fort Alibag, India 2016

Interviu cu Flaviu Zapca

Flaviu nu este o vedetă, dar pentru noi, oamenii care îl iubim, este cu siguranţă un V.I.P.
Aşa că astăzi, l-am "înghesuit" pe balcon şi i-am luat un interviu "fulger".
Mulţumim BLS pentru spaţiul şi timpul acordat ( glumesc, interviul a fost după orele de serviciu;))!
--------------------------------------
T: Autoportret din 3 cuvinte:
F: Vesel.Ambiţios. Excitat.
T: De unde vii?
F: De la mama, cu tot dragul.:)
T: Încotro ??
F: Spre vârfuri înalte.
T: Ai vrea să înoţi cu delfinii?
F: Nu, pentru că spermează în mare.
T: Cu ce replică ai agăţa o fată la căţărat?
F: Acum că te-am învăţat să te caţeri, n-ai vrea să te caţeri pe mine?
T: Cât te ţin picioarele?
F: Toată ziua.
T: Ce te face să fii zen?
F: Cabana Plaiu' Foii.
T: De ce te iubeşte lumea?
F: Pentru defectele mele - e.g. mă implic prea mult.
T: Ai vrea să zbori? Şi dacă "da", de la ce etaj?
F: Aş vrea să sar cu paraşuta.:)
T: Câte fire de nisip are Vama Veche?
F: Toate.
T: Ce faci când înnebunesc salcâmii?
F: Nu sunt cum…