marți, 9 iunie 2009

Iureş

Sunt mai plină de cicatrici decât Rambo. De tot felul.
Ultima (latest, greatest version..) are vreo 4 cm lungime, 7 suturi şi se vindecă admirabil. Penultima, e cam cât pumnul mâinii mele stângi şi usor infectată.
Dacă ar ajuta betadina, ce bine ar fi!
Mă oboseşte teribil iureşul ăsta.
Am început imersiunea. Plătesc pentru tot ce-am ignorat în ultimul timp. Ştiam că o să mă ajungă din urmă, în final.
Îmi e greu şi mă bucur. Numai aşa ştiu eu evolua. Şi încă n-am atins limita inferioară. Mă las să alunec fără să mă zbat prea mult. Îmi păstrez energia pentru când voi urca. Pentru că, de obicei, urc mai mult decât cobor! Am eu gheizerul meu personal care se activează la un moment dat.
În aşteptarea unor creioane colorate cu care să-mi desenez viaţa de carton care mă strânge şi se tot strânge în jurul meu, imortalizez (foarte rar cu chef)... iubiri "la firul ierbii" şi castele răsturnate.:)




Niciun comentariu: