Treceți la conținutul principal

Reţetă TIFF

Se ia tot RĂUL din lume, cel mai abuziv şi şocant.
Se îmbracă într-o formă artistică şi se serveşte pe ecranele TIFF, clujenilor însetaţi de cultură şi adevăr, prea relaxaţi, crescuţi în puf şi absolut inconştienţi de ce se întâmplă în jurul lor.
Scopul??
Îi vărzălim puternic, îi facem să se simtă de parcă i-ar fi călcat un TAB şi..dacă şocăm suficient, poate luăm şi noi un premiu!
--------------------------------------------------
Deep shit, TIFF-ul de anul acesta. Really deep!
Încă un film din festival şi eu sun un psiholog, pentru că deja simt că am nevoie de terapie.
M-am săturat să ies din sala de cinema în pragul unui infarct, complet zguduită, cu o senzaţie de greaţă şi rău. Rău fizic, psihic...rău. Şi foarte conştientă de răul din Lume. Aşa ..şi?? Cu ce mă ajută să ştiu??
Vreau un film care să şocheze prin ceva pozitiv. Ah, am uitat. E overrated!
Binele nu se mai vinde. Doar sexul şi abuzurile..
"Frozen Land" e traducerea proastă pentru "Troubled Land", "Cumplit de fericit" e cumplit de trist and so on...Peste tot există probleme sociale. Serios?? Pfuaaaaaai, şi eu care credeam că lumea e un loc sigur şi teribil de comod.
Sunt şocată. Felicitări. Vot!
Stiţi ceva??
Culturalizare plăcută!
Dacă vă transformaţi în psihopaţi după vreo 3 proiecţii, sau în criminali, sau vă abuzaţi copiii, sau...daţi-mi un semn.
Ştiu un psiholog bun.
Howgh!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...