luni, 1 iunie 2009

Viaţa are gust!

...de ciclohexidină. Mă trezesc dimineaţă cu un plan de TIFF şi un chef nebun de viaţă. Păsarile ciripeau, trandafirii de sub geam sunt înfloriţi. Viaţa e atât de incredibil de frumoasă! Şi cu un gust de parcă peste noapte cineva mi-a turnat 2 litri de Domestos în stomac. Îmi amintesc de gingiile inflamate, durerea de măsea şi mirifica apă de gură, cu ciclohexidină.
Cafeaua are gust de ciclohexidină, cerealele cu lapte au acelaşi gust de clor, aerul miroase a ciclohexidină.
Viaţa mea toată e impregnată cu ciclohexidină. Ca o budă puternic igenizată..mă gândesc eu, uşor amuzată de tragi-comicul situaţiei.
Merg la serviciu, dau vreo doi clici, mă pierd în evenimente generate de platformele telecom din care nu înţeleg nimic şi la 5.30 o tulesc spre Republica.
Filmul "Everyone else"...
Mă amuz copios, mă relaxez, savurez gustul de ciclohexidină. Hei, viaţa e scurtă, dar gustul...gustul durează!
Ies din sală fericită că s-a mai gândit cineva la toate chestiile la care mă gandesc eu în fiecare zi şi uşurată că nu-s aşa nebună cum mă credeam.
Mda...
Astăzi mi s-au confirmat două lucruri:
- Da, toate lucrurile se întâmplă cu un scop.
- Am o armată întreagă de îngeri păzitori care-şi fac treaba îngrozitor de bine.
Şi am descoperit că pot să urăsc. Poate nu-i ură, dar un dezgust atât de puternic încât îl pot confunda cu ura. Greaţă metafizică. Poate e doar ciclohexidina! Poate sunt eu! Şi până la urmă, de ce nu??
I'm only human! Şi sunt mândră de mine că pot!
Howgh!

Un comentariu:

Tya spunea...

O să te sun după ce vad filmul:). Nu, n-aş sări pe geam. Sunt mereu în atenţia mea. Sunt centrul universului meu. Poate prea mult...:) N-am probleme cu asta.