Treceți la conținutul principal

Pay it forward

Am folosit miraculosul cec. Tic Tac..Aştept cartea.
Şi pentru că un miracol de obicei trigger-uieşte alte milioane de mici miracole, m-am gândit (de fapt nu eu m-am gândit, ideea e veche de când lumea) să donez suma pe care aş fi platit-o pe carte (300RON), cuiva care are mai multă nevoie de bănuţi.
Pay it forward.
Mda, ideea e uzată, dar ceva în schema logică a evenimentelor nu permitea un STOP.
Sunt fericită. Probabil o sa fiu şi mai fericită dacă pot împărtăşi o fărâmă din fericirea mea. Whatever, ştiti cum functionează, nu trebuie să vă explic eu.
În concluzie, ştiţi pe cineva care are nevoie de un miracol de Crăciun?;))
Idei?
Etichete:

Comentarii

Andreea a spus…
Sau incearca aici: www.thelittle-people.org
26 noiembrie 2009 la 14:50
Raluca Piteiu a spus…
Eu o sa merg la o casa de copii din Cluj sa duc niste jucarii care numa aduna praful din casa. ;)) Oricum copiii aceia o sa se bucure mai mult de ele, asa ca daca vrei, come join us. :*
30 noiembrie 2009 la 23:27
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.
8 comentarii
Citiți mai multe

Fetele noastre:)

10 comentarii
Citiți mai multe

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...
5 comentarii
Citiți mai multe