Treceți la conținutul principal

Atelierul Moşului

Printre erori de loadere, încărcări eşuate de date şi împachetări de cadouri îi spun într-o doară Cristinei, pe IM, de campania shoebox.
- E ultima zi, vrei să partitcipi?
Răspunsul vine cu promptitudinea caracteristică personajului atât de drag mie.
- Daa, trebuie să mă mut, am tone de lucru la serviciu, dar fac şi eu. O să ai pachetul în seara asta.
Pe la ora 22.30 ( aprox) mă trezesc la uşă cu nişte spiriduşi obosiţi dar veseli.
Cri n-a venit cu mâna goală. A adus-o pe Vasi şi un munte de cutii.
Pentru că fetele astea, deşi nu le-am vazut pe tocuri decât la nunţile lor, se pare că au multe perechi de bocanci de munte.;)). Sau poate un suflet pe măsura dulapului lor de pantofi.








Comentarii

Tya a spus…
sigur ca poti. Le-am trimis pe 15 decembrie, dis de dimineata.:)
Oana a spus…
Va pup pe toate, va imbratisez si abia astept sa va . Va multumesc mult mult! Oana Vesa
Oana a spus…
"si abia astept sa va cunosc" am mai scris dar cred ca mi s-a stres din greseala. Oana Vesa

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...