vineri, 12 februarie 2010

Matematica simpla

Este februarie.
Vant napraznic, zapezi, ploaie, soare..ma rog, ati prins ideea. Are de toate. Si mai are un sentiment puternic de sfarsit. Sfarsit de ciclu. Pentru ca oricum m-as juca desenand cercurile pe hartie, ele se incheie rotund si frumos in februarie.
Un sfarsit fericit al unui eveniment nefericit, un sfarsit nefericit de eveniment fericit, un inceput de viata noua, o rescriere a sentimentelor...
Punct si de la capat. Un ciclu.
E o luna in care alterneaza atat de mult clipele incat simt ca aproape jumatate din viata imi este inghesuita in ea. Si e cea mai scurta luna din an. Va dati seama cat de intensa poate fi?
Daca pornim de la premisa ca viata este suma tuturor clipelor traite intens, atunci viata mea = suma lunilor februarie *2 + 0,001.
Sunt atat de perfecte si evidente cercurile incat as putea sa pariez (cu o aroganta care nu ma caracterizeaza), sfidand destinul, ca viata mea se va sfarsi in februarie. Pentru ca a inceput tot atunci.
Este cercul cel mare.

Niciun comentariu: