Mă tot chinuiam zilele trecute (că deh, eram în concediu) să-l "scanez " pe un prieten pe IM şi nu-mi ieşea pentru că mă tot loveam de BRB-uri, idle-uri şi alte minunăţii ale comunicării virtuale. Şi cum am un talent deosebit în a persevera mai ales când nu e cazul, am inventat un chestionar şi cu un strop de şantaj am reuşit să-l conving să-l şi completeze.
Cam asta a ieşit:)...
1. Domnule A.D.G cum v-aţi descrie copilăria?
R: mai veselă decât ar crede copiii de azi dacă le-aş povesti-o. Fara privatiuni importante, inconjurat de (prea) multă grijă, fiind singur la părinţi, singur la bunicii materni, deci un “ied cu două capre”. Copil râzgâiat după standardele vremii, excesiv de bine-crescut după cele de azi.
2. Care a fost prima rebeliune si din ce cauza?
R: Precizare: am fost/sunt un ginger kid: roşcat cu părul semi-creţ, pistrui etc. La grădiniţă, când era vremea de făcut tablouri cu uniforma de şoim al patriei, a venit un nene care ne-a făcut fiecăruia câte o poză. Cum nu avea film color, a făcut pozele a/n, urmând ca să le completeze cromatic cu pensula. Problema e că nu reţinuse că sunt roşcat, aşa că, în ziua când ne-a adus tablourile, al meu îl reprezenta pe un ADG şaten. Toţi copiii s-au recunoscut, în afară de mine. Prin eliminare, părea că tabloul rămas ar fi fost al meu, deşi susţineam în continuare, sus şi tare, că m-a pocit, că nu sunt eu etc. Cu greu am fost convins să-mi iau tabloul, după un circ monstru, pe care diletantul şi l-a meritat cu vârf şi-ndesat. Vârsta: 5 ani jumate, efectul: tabloul a zăcut în beci din primul moment după ce am ajuns acasă.
3. Cum v-ati ales cariera si de ce?
R: Am renunţat la visele de medic pentru că dura prea mult şcoala şi specializările necesare până la a ajunge un medic “plin” şi din cauza unei hiper-corectitudini naive conform căreia n-aş putea să iau şpagă unui bolnav, chiar dacă ştiam bine cât de rupt în cur aş fi fost, ca rezident sau medic debutant într-un spital din Cluj, de pildă. Carierea alternativă a devenit primordială, în ciuda istericalelor şi temerilor (justificate, parţial ale) familiei.
4. Lucrurile importante in viata?
R: Satisfacerea nevoilor care ţin de confortul minim acceptabil, aşa cum e perceput de fiecare într-un anumit moment al evoluţiei lui fizice, psihice şi biologice.
5. Ce va face sa zambiti?
R: Greşelile comise din iubire sau candoare.
6. Ce va scoate din sarite?
R: Un anumit tip de pisălogeală, cu caracter iterativ şi incoercibil, specific aşa-numitelor “caţe”. Cu siguranţă mai sunt şi alte lucruri care mă scot din sărite, dar prefer să nu mi le amintesc.
7. Modul preferat de relaxare?
R: Somn de frumuseţe.
8. Cartea preferata?
R: Ian McEwan – Durabila iubire. NOTĂ: nu exclud ca altă dată să dau alt răspuns. Momentan, asta mi-am adus-o aminte.
9. Filmul preferat de anul asta/din toate timpurile?
R: Anul ăsta, am văzut unul singur (Eu când vreau să fluier, fluier). Alea preferatele, într-o ordine care-i greu să fie a preferinţelor, ci mai mult a fluxului spontan al amintirilor: Godfather 1 şi 2, Dogville, Mulholland Drive, Full Metal Jacket, A Clockwork Orange, Taxi Driver, Raging Bull, El espíritu de la colmena, Ostře sledované vlaky, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Moartea D-lui Lăzărescu, Jules et Jim, Les 400 coups, Stalker, Nostalghia, Det sjunde inseglet, Smultronstället, Persona, Dead Man, Ladri di biciclete, Nóz w wodzie, Annie Hall, Match Point ainsi de suite...
10. Care este atitudinea vis a vis de paintball? Dar fotbal?
R: 1. ne ignorăm reciproc; 2. nu-l joc, mă uit la el temeinic, as a show.
11. Politica??
R: I know stuff
12. Actiunile umanitare?
R: Nu am nevoie de ele, din niciuna din cele două perspective principale. Prin urmare, momentan mi se rupe. Le las în seama celor interesaţi.
13. Tiganii-problema sau muzica faina??
R: Ambele. Mai mult prima decât a doua.
14. Diacriticele- necesitate sau futilitate?
R: Verifică răspunsurile mele şi o să ai răspunsul.
15. Consumerismul- o plagă sociala sau un mod placut de a-ti petrece timpul liber?
R: Ar trebui să reduc fenomenul la o dimensiune naiv-reducţionistă, dacă ar fi să răspund simplu, cu a sau b. Altfel, m-aş situa mai degrabă în zona de gândire inspirată de Şcoala de la Frankfurt şi de neo-/post-marxişti, pe această temă. Nu consumerismul în sine ar fi problema, ci escaladarea hedonismului consumerist ca mod de viaţă exclusiv al unor categorii mari de populaţie. Orice exces şi orice generalizare strică, deci refuz un răspuns ferm la întrebare.
16. Ingredientul principal al unei relatii interumane reusite( de orice natura) ?
R: Comunicarea eficientă, înţeleasă ca “punere în comun”, “împărtăşire” a informaţiilor care compun experienţele de comunicare ale celor doi. Framing de interpretare flexibil din partea ambilor, în situaţiile de comunicare şi experienţă dobândită a toleranţei.
17. Ecologistii- o gasca de fanatici sau oameni faini?
R: Majoritatea – fanatici. Din nou, generalizarea excesivă e ne-necesară şi ne-dorită. Am cunoscut din ambele tabere, şi fanatici enervanţi, şi oameni faini.
To be continued
Cam asta a ieşit:)...
1. Domnule A.D.G cum v-aţi descrie copilăria?
R: mai veselă decât ar crede copiii de azi dacă le-aş povesti-o. Fara privatiuni importante, inconjurat de (prea) multă grijă, fiind singur la părinţi, singur la bunicii materni, deci un “ied cu două capre”. Copil râzgâiat după standardele vremii, excesiv de bine-crescut după cele de azi.
2. Care a fost prima rebeliune si din ce cauza?
R: Precizare: am fost/sunt un ginger kid: roşcat cu părul semi-creţ, pistrui etc. La grădiniţă, când era vremea de făcut tablouri cu uniforma de şoim al patriei, a venit un nene care ne-a făcut fiecăruia câte o poză. Cum nu avea film color, a făcut pozele a/n, urmând ca să le completeze cromatic cu pensula. Problema e că nu reţinuse că sunt roşcat, aşa că, în ziua când ne-a adus tablourile, al meu îl reprezenta pe un ADG şaten. Toţi copiii s-au recunoscut, în afară de mine. Prin eliminare, părea că tabloul rămas ar fi fost al meu, deşi susţineam în continuare, sus şi tare, că m-a pocit, că nu sunt eu etc. Cu greu am fost convins să-mi iau tabloul, după un circ monstru, pe care diletantul şi l-a meritat cu vârf şi-ndesat. Vârsta: 5 ani jumate, efectul: tabloul a zăcut în beci din primul moment după ce am ajuns acasă.
3. Cum v-ati ales cariera si de ce?
R: Am renunţat la visele de medic pentru că dura prea mult şcoala şi specializările necesare până la a ajunge un medic “plin” şi din cauza unei hiper-corectitudini naive conform căreia n-aş putea să iau şpagă unui bolnav, chiar dacă ştiam bine cât de rupt în cur aş fi fost, ca rezident sau medic debutant într-un spital din Cluj, de pildă. Carierea alternativă a devenit primordială, în ciuda istericalelor şi temerilor (justificate, parţial ale) familiei.
4. Lucrurile importante in viata?
R: Satisfacerea nevoilor care ţin de confortul minim acceptabil, aşa cum e perceput de fiecare într-un anumit moment al evoluţiei lui fizice, psihice şi biologice.
5. Ce va face sa zambiti?
R: Greşelile comise din iubire sau candoare.
6. Ce va scoate din sarite?
R: Un anumit tip de pisălogeală, cu caracter iterativ şi incoercibil, specific aşa-numitelor “caţe”. Cu siguranţă mai sunt şi alte lucruri care mă scot din sărite, dar prefer să nu mi le amintesc.
7. Modul preferat de relaxare?
R: Somn de frumuseţe.
8. Cartea preferata?
R: Ian McEwan – Durabila iubire. NOTĂ: nu exclud ca altă dată să dau alt răspuns. Momentan, asta mi-am adus-o aminte.
9. Filmul preferat de anul asta/din toate timpurile?
R: Anul ăsta, am văzut unul singur (Eu când vreau să fluier, fluier). Alea preferatele, într-o ordine care-i greu să fie a preferinţelor, ci mai mult a fluxului spontan al amintirilor: Godfather 1 şi 2, Dogville, Mulholland Drive, Full Metal Jacket, A Clockwork Orange, Taxi Driver, Raging Bull, El espíritu de la colmena, Ostře sledované vlaky, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Moartea D-lui Lăzărescu, Jules et Jim, Les 400 coups, Stalker, Nostalghia, Det sjunde inseglet, Smultronstället, Persona, Dead Man, Ladri di biciclete, Nóz w wodzie, Annie Hall, Match Point ainsi de suite...
10. Care este atitudinea vis a vis de paintball? Dar fotbal?
R: 1. ne ignorăm reciproc; 2. nu-l joc, mă uit la el temeinic, as a show.
11. Politica??
R: I know stuff
12. Actiunile umanitare?
R: Nu am nevoie de ele, din niciuna din cele două perspective principale. Prin urmare, momentan mi se rupe. Le las în seama celor interesaţi.
13. Tiganii-problema sau muzica faina??
R: Ambele. Mai mult prima decât a doua.
14. Diacriticele- necesitate sau futilitate?
R: Verifică răspunsurile mele şi o să ai răspunsul.
15. Consumerismul- o plagă sociala sau un mod placut de a-ti petrece timpul liber?
R: Ar trebui să reduc fenomenul la o dimensiune naiv-reducţionistă, dacă ar fi să răspund simplu, cu a sau b. Altfel, m-aş situa mai degrabă în zona de gândire inspirată de Şcoala de la Frankfurt şi de neo-/post-marxişti, pe această temă. Nu consumerismul în sine ar fi problema, ci escaladarea hedonismului consumerist ca mod de viaţă exclusiv al unor categorii mari de populaţie. Orice exces şi orice generalizare strică, deci refuz un răspuns ferm la întrebare.
16. Ingredientul principal al unei relatii interumane reusite( de orice natura) ?
R: Comunicarea eficientă, înţeleasă ca “punere în comun”, “împărtăşire” a informaţiilor care compun experienţele de comunicare ale celor doi. Framing de interpretare flexibil din partea ambilor, în situaţiile de comunicare şi experienţă dobândită a toleranţei.
17. Ecologistii- o gasca de fanatici sau oameni faini?
R: Majoritatea – fanatici. Din nou, generalizarea excesivă e ne-necesară şi ne-dorită. Am cunoscut din ambele tabere, şi fanatici enervanţi, şi oameni faini.
To be continued
Comentarii