marți, 27 aprilie 2010

Prietenul meu Bubu, cel de foc şi gheaţă

Simpaticul meu prieten a avut nişte părinţi usor sadici care i-au dat un nume imposibil de pronunţat la scară universală. Şi mi-a încurcat mie zborul spre Bucureşti. Mie şi la 80% din populaţia zburătoare a planetei. Alte păcate nu are. În schimb a fost prezent în toate gândurile şi discuţiile mele (şi nu numai) din ultimele 2 săptămâni. Şi cu cât mă gândeam mai mult, cu atât îmi devenea mai apropiat şi drag.
Ce să nu-ti placă la el?? Scuipă foc prin gheaţă, are un frate mai mare care abia aşteaptă să erupă şi el, e puternic, extrovertit, periculos, imprevizibil, incredibil de frumos şi fotogenic.
Ca-n reclama cu Măgura şi boyfriendul. E perfect, pur şi simplu.
Mă fascinează. El, Eyjafjallajokull, dintr-un no man's land din Islanda a ajuns o vedetă pentru că a făcut ce ştie orice vulcan să facă mai bine - a erupt.
Nu pare mai special decât un alt vulcan..dar este.
Pentru că eu îl iubesc, pentru că mi-aş dori să fiu acolo să-i fac poze, pentru că...de tornada devastatoare de ieri din Mississippi nu prea vorbeste lumea, dar despre el, Eyjafjallajokull curg râuri de cerneală si se fac parodii pe Acasă TV cu impotenţa vedetelor locale de a empatiza cu limba lui maternă.
Poate vi se pare aiurea să simpatizezi un vulcan ( prin definiţie e un dezastru natural), dar dacă ar fi să aleg dintre toate dezastrele naturale ale istoriei, pe Bubu l-aş iubi cel mai tare.
Pentru că m-a "afectat".
Howgh:D
ps: reclama Magura

Niciun comentariu: