miercuri, 9 iunie 2010

Şi şoc. Nu mă mărit!


Se întâmpla astăzi după pauza de masă. Îmbăiată bine în soarele de amiază, tormentată de probleme existenţiale, cum ar fi dacă
să-mi schimb perdelele şi draperiile din living şi bucătarie, sau doar draperia, sau doar perdeaua din living sau..., mă întorc la birou lingând îngândurată, dar şi un pic satisfăcută, o îngheţata de lămâie. Pe birou, lângă tastatură stătea el, inelul cu inimioară.
Îl încerc, îmi vine ca turnat. Mă întorc spre "colegul de bancă".
Eu: Cine?
EL:...clipeşte cu înţeles.
Eu: Tu??
EL:...ridică din umeri, cu o expresie melanj de inocenţă şi vinovăţie
Eu: De ce?
El: A costat doar 1 leu. Vrei să nu fii soţia mea?
Eu: Da!
Unul dintre cei mai hotărâţi Da pe care i-am articulat vreodată, urmat de pupăturile cu folclor pe obraz.
Prietenia lor era salvată de la dezastrul iminent. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe.
Happy end!

Un comentariu:

Raluca Piteiu spunea...

foaarte tare :))