Treceți la conținutul principal

Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică

... de David Greig în regia lui Radu Afrim
Premieră amânată din nu ştiu ce motive, o încurcătură teribilă cu biletele, dar se pare ca tot ce începe prost se termină bine.
Gestul lui Radu Afrim de a ţine o ultimă repetiţie cu public mi s-a părut curajos şi inedit. Mi-a dat sentimentul că "particip" la naşterea dureroasă a unui spectacol. Mi-a plăcut... el, sentimentul.:)
Şi spectacolul.
A fost delicios în pofida desincronizărilor şi indicaţiilor regizorale. Sau poate că şi astea au avut farmecul lor. Un show tonic, în care regizorul a îmbinat fericit, timp de 3 ore, video cu dans, muzică, poezie, fotografie. O abordare outside the box, presărată cu momente de profunzime maximă şi momente aberante, dinamic, actual, plin de poezie şi umor, costume spectaculoase, joc de lumini halucinant, ce mai...un show complet. Un adevărat tur de forţă din partea actorilor care, deşi extrem de solicitaţi, s-au descurcat admirabil.
Deliciul publicului l-a făcut scena în care apare personajul Irina Margareta Nistor şi dubleaza dialogul unui cuplu din română în română.
Se pare că geniul regizoral al lui Radu Afrim nu se dezminte nici de data asta.
Way to go, Radu!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...