Mad world

Source

O fetiţă în cimitirul cetăţii, la Sighişoara. - Bunicule, întrebare: De ce mor aşa mulţi oameni? Raspunsul batrânului, prompt, blând şi surprinzător: - Pentru că se şi nasc foarte mulţi.

oh, da !!! http://www.myspace.com/jillbarbermusic

"Bucifon cu cohlendere"- ©Anda Bostan Flaviu: anda Anda: flaviu Flaviu: îmi dai te rog o idee ce sa-i iau lui razvy? Flaviu: papuci are? Flaviu: avion cu telecomandă? Anda: da, are ca şi-a luat adidasii ăia acum 2 luni anda: avion nu are...şi nici bucifon cu cohlendere Flaviu: imi amintesc cand am primit primul meu bucifon....ai mei n-au avut bani şi de cohlendere la el, că era pe vremea comunismului, şi doar fugeam cu el prin curte şi scoateam eu sunetul cohlenderelor dar nu conta, că era magic oricum Anda: :)) Flaviu: :))

Deşi eşti un neserios care se eschivează ( nu, nu se pune că ai făcut-o pe jumătate în 2006!!Trebuie s-o mai faci o dată.)...ia de aici Andrei ! Visul unei nopţi de vara..aceasta, este să ajung in Muntenegru, la Budva. Şi dacă tot sunt acolo, aş da o fugă până în Croaţia la Dubrovnik . Foto By: Radu Ponta Şi pentru alte veri, când o să mă fac eu mare, m-aş duce in Irlanda, să-i vizitez castelele şi highland-urile. Foto by: Photobucket Şi aş mai merge în Maroc să văd Jbel Toubkal , Marrakesh şi deşertul. Lista e luuungă, dar pentru restu' trebuie să mă fac mare, mare de tot. Astea trei sunt realizabile în viitorul apropiat. *IDD=International Direct Dialing

Uneori, iubeşti atât de mult un om încât găseşti forţa interioară să-l laşi..să zboare. Pentru că îl simţi lângă tine la jumătate din potentialul lui. Pentru că ŞTII că poate mai mult. Inspiri adânc, o durere viscerală îţi contractă fiecare fibră, îti aduni ultimele resurse şi îl arunci, cât de tare poţi, în sus. Apoi aştepţi..fâl-fâl, să-l vezi urcând. Să te bucuri de fericirea lui. Şi, deodată....zbuf! Iubirea ta intră în vrie şi se prăbuşeşte ca un meteorit. Te doare pe tine un pic mai tare decât pe el căzatura, dar încă mai speri. Se va ridica, va zbura! Trec clipe lungi cât anii şi te trezeşti într-o seară că omul pe care l-ai iubit atât e tot păsări-lăţi-lungit în acelaşi loc în care a căzut şi îţi spune că "poate" e fericit acolo. Şi te doare tare...să realizezi că zborul a fost doar visul tău, nu şi al lui. Unii oameni sunt telurici, alţii aerieni. Aparent, nu toată lumea îşi doreşte să se plimbe pe munţi, deasupra norilor, la 60 de ani, cu iubirea de mână. Howgh!

Robin Beck-The First Time Ascultam melodia asta aseară în Padiş, într-un cort, în timp ce mă lăsam răsfăţată de căldura placută ce mă învăluia în sacul de dormit şi mă gândeam la ziua care tocmai trecuse şi cât de frumos ESTE totul. Traseul, obstacolele, rătăcirile, oamenii pe care îi întâlneşti pe parcurs, călatoria cu toate urcuşurile şi coborârile ei. Durerea. Grija. Entuziasmul.Efortul. Recompensa. Mirajul. Extazul unei clipe. Totul este frumos. Real. Viu. Tangibil. Dureros. Viaţa, în esenţa ei...e un lucru simplu şi frumos. Păcat că ne amintim asta doar foarte rar. De obicei o facem în puţinele clipe în care suntem noi înşine şi trăim cu adevărat. Howgh. Un Padiş alb-negru

Knot 32 "Throughout another twilight I shall linger, to see how shades are bearing other shades, how pure, clear light the toilsome tragedy of it, is turning softer and yet even softer, how shade is stretching out beyond the trees, how man behind another man resists, how morning’s wall is gently crumbling down, how stars dress up into a shining gown, that’s cast onto a different kind of dusk." by Nichita Stănescu Traducere şi adaptare: Radu Băzăvan ®All rights reserved **** "Mai stau o înserare, ca să văd, umbra din umbră cum se lasă, cum al luminii văzătoare, dur prăpăd, devine tot din ce în ce mai moale, cum se lungeste umbra dupa pomi, cum omul dupa om se prelungeşte, cum zidul dimineţii lent se năruieşte, şi cum lumina stelelor răsare, pe o cu totul altă înserare."- Nichita Stănescu

"Ce maşină frumoasă aveţi. Şi ce floare frumoasă!!! Ah, e un fluture! Ce frumoasă sunteti!! Dar şi soţul dumneavoastră e frumos!" (NA. da Mishu, eşti frumos;)). Merci că m-ai "condus"!!!). Mi-am pus un zâmbet tâmp în timp ce mă grăbeam să intru în maşină, asaltată de şuvoiul de complimente al paznicului de la reprezentanţa Mitsubishi. Mă întrebam cum mă recunoaşte deşi ma duc acolo doar de 2 ori pe an. Apoi am realizat că nu e acelaşi paznic de data trecută. Poezia era aceeaşi. Deci, da. Am lipici la paznicii de la Mitsubishi! Mi-am dat seama ca indiferent de institutia in care merg am oameni preferati si beneficiez de tratament preferenţial. Am un mecanic preferat(Dani), care într-un mod ciudat şi nonverbal se comportă mai mult ca un prieten de-o viaţă decât ca un "prestator de servicii". Am încredere infinită în el. Şi asta nu-i puţin, având în vedere că sunt mai atentă cu "sănătatea" lui Mitsu decât cu propria mea stare de bine. Cu Dani e atât

"V-am spus despre Alex şi despre comoara din burtica lui.” Comoara” asta poartă un nume teribil: CANCER. Doctorii spun că speranţele-s puţine, că bătălia va fi grea, că… Credeţi că nu ne-am mai bătut noi cu balauri de felul ăsta? Credeţi că ne sperie? De fapt… ne sperie, chiar foarte tare, dar ăsta-i un lucru natural. Natural e şi să vrei să lupţi, să vrei să trăieşti, să vrei să ajuţi, să mişti un deget. Asta încercăm să facem noi, să mişcăm un deget pentru băieţelul acesta. În plus, vrem să vă convingem şi pe voi să mişcaţi un deget. Cam atât de mult efort trebuie să faceţi, cât ai mişca un deget. Vă aşteptăm Vineri, 17 Iulie, de la ora 21 20.00 în Irish and Music Pub (dacă sunteţi în Cluj Napoca), la un eveniment absolut umanitar, o strângere de fonduri pe care am îmbrăcat-o într-o tombolă cu premii. Preţul unui bilet de tombolă este de 5 lei. Premiile vor fi mai multe (de la mâncăruri gătite de mine special pentru câştigători, altele decât cele din meniu, până la beri ori obi

Povesteam astăzi cu Bri despre IM (Instant Messaging) şi timpul alocat acestei activităţi. Am descoperit că ne consumă resurse importante de timp, energie şi ne alterează personalitatea. Şi ne-am decis cam într-o fracţiune de secundă să renuntăm pentru o perioadă la IM! Ne ascundem în spatele unui monitor şi brusc totul devine mai simplu. "Love you", emoticoane cu zâmbete, inimioare, oftaturi... Mi se întâmplă des să zâmbesc pe messenger când sunt foarte tristă. Sau să simt tristeţea "interlocutorului" în spatele zâmbetelor desenate şi să nu pot face nimic. În realitate lucrurile nu se întâmplă aşa. Suntem mult mai expansivi decât în viaţa reală, ne exprimăm mai usor, dar e o comunicare..de plastic. Apoi ne întâlnim pe balcon, la cafea şi descoperim că ne-am "comunicat" pe IM. Problema e că ne comunicăm, nu comunicăm efectiv. Am colegi cu care nu povestesc "real", doar pe IM. Şi îl am pe Victor cu care nu comunic pe IM, nu comunic verbal..dar n

Me: esti crud! Flaviu: crud ca şi o salată verde proaspat culeasă dupa o ploaie de vară, sau crud ca şi winona ryder când apare în sutien şi nu-i pasă că eu stau cu limba lipită de ecran la 5000 de km departare? Flaviu: că în primu caz aş lua-o ca pe un compliment. Me: al doilea caz.:)) Flaviu: hmm..naşpa...că doar eu ştiu cum mă simt în momentele alea! :(

Am primit leapşa de la Mishu . 1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pag. 18 si scrieti al 4-lea rand: "same directory, but functionally it is easier to manage reports and data connections in separate". - SQL Server 2008 Reporting Services 2. Fara sa verificati, cat e ora? 10.00 am 3. Verificati 9.57 am Întotdeauna am fost înaintea timpului meu. Ha, asta explică de ce sunt o neînţeleasă. 4. Cum sunteti imbracat(a)? Blugi bleu jandarm, bluza gri, tenisi gri petrol! 5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati? La un tip drăguţ care se juca cu un câine în curtea vecină. Eram pe balcon la cafea. 6. Ce zgomot auziti, in afara de cel al calculatorului? Doi colegi care negociaza ceva langa mine cu batch-uri şi interogari, sunet de taste lovite nervos şi multe şusoteli. 7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva? Sâmbata, la ziua lui Crivăţ. Am făcut poze, evident şi am re-dezbătut problema cu omul pe Luna. 8. Ce-ati visat ieri n

"Tya, eşti o strofă....cata-strofă!" **** "-Numai noi doi suntem normali!!! -Anticristul şi Meduza "

Îmi plac oamenii naivi. Poate pentru că mă plac pe mine şi uneori sunt naivă. Dar cel mai tare îmi place când cunosc pe cineva mai naiv decât mine. Vorba lui Creangă: "ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj". Eu nu mă prea uit la televizor. Pentru că nu ţin morţiş să prind momentul exact când Moni divorţează de Iri,nu am răbdare să mă uit la telenovele, nici nu mă amuz foarte tare la videoclipurile maneliştilor iar ştirile...well, prefer să aflu rezumatul de la prieteni . Deci... nu. Dar folosesc televizorul pe post de somnifer. Il pun pe ceva post neutru unde se povesteşte/cântă ceva relaxant sau pe TVR cultural (unde sigur nu sunt talk show-uri "fierbinţi" ) şi adorm. Probabil e ceva chestie freudiană din copilarie, cu mama care nu se obosea să-mi spună poveşti înainte de culcare şi eu am dezvoltat o traumă ce m-a împiedicat să mă dezvolt normal psihico-sexualo-emoţional. Whatever. Să revenim. Azi noapte cred că am uitat telecomanda în pat şi în t