Mad world

Part 1- afternoon nap

Vlad Sancraian "Vreau sa fac rost de cateva biciclete mai vechi, care nu mai sunt folosite, pe care sa le reconditionez/ repar si sa la ofer copiilor de la Centrul de Plasament "Prichindelul" , din Grigorescu de vis-a-vis de strada Rosetti (daca vor fi mai multe biciclete, le voi oferi si altor centre). Am vorbit cu directoarea de acolo si a fost foarte incantata de idee. Mi-a spus ca ar prinde foarte bine avand in vedere ca acum copiii sunt in vacanta.... In plus, mi-a spus ca ar fi foarte bine si constructiv pentru copii daca ar fi si ei implicati in procesul de reconditionare si apoi de intretinere a bicicletelor. Ideea se poate materializa, insa am nevoie de ajutor." Read more...

"Dacă vă place Iron Maiden Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar dacă nu, Dumnezeu să vă binecuvânteze" scria într-un ziar care mi s-a lipit de picioare undeva în parcarea Polus. Nu ştiu dacă a fost o binecuvântare, dar cu siguranţă a făcut cât multe sedinţe de terapie. Clujul pe care îl iubesc atât, tocmai pentru că nu încetează să ma surprindă, s-a transformat într-un sătuc în care am întâlnit colegi de liceu, prieteni din toată ţara pe care nu-i mai văzusem de zeci de ani, în care lumea mergea pe jos şi bonduia aleator, în care toţi ne-am dat jos stratul superficial ( acela de oameni mari) şi am rămas aceleaşi suflete din liceu care vibrează pe ritmul "Fear of the dark" şi "666". Oh, da! A fost mai bine ca sexul, fizica cuantică, SQL-ul, liniile de cod scrise ordonat, dimineţile liniştite de la Sic, spooningul, punctul şi cratima, senzaţia când eşti pe un vârf de munte, lumina de după ora 18 din Toscana, Nichita Stănescu, Mitsu, senzaţia de libertate, ban...

Dar măcar e simpatic, sociabil şi nu pare a fi altceva decât este!;)) ***** Şi realitatea crudă de la cabana Negoiu :(

Se întâmpla acum ceva vreme, pe când Crivăţ ne invita la el să ne încânte papilele gustative cu tot felul de bunătăţi. I-am îmbarcat în Mitsu pe Groparu & Co şi am pornit spre Polus. Undeva în spatele Polus-ului stătea Andrei. Veselie mare în maşina, basul şi cu toba mare îl faceau pe Mitsu să vibreze, involuntar piciorul meu drept apăsa din ce in ce mai tare acceleratia. Haos total. La un moment dat, prind cu coada ochiului o maşina care merge în acelaşi ritm cu noi, în paralel. Mă uit la bord..70km/h şi 3500 turatii. Hmm...Banda noastră era liberă, pe banda lui era coloana de maşini. Distanta dintre maşina suspectă şi coloană se micşora văzând cu ochii. Aşteptam să frâneze, sperând ca are frâne extrem de bune. Speranţa moare ultima, dar nu puteam scăpa de un gând negru care îmi ridica adrenalina teribil. Tot corpul îmi era încordat ca un arc. 100m, 30m...Omul era tot paralel cu mine. N-am mai apucat să zic "ţineti-vă bine" dar ştiu ca am gândit-o. Chiar sub podul de la ...