Mi-am pus rochia de training, alura de business bitch (sau fufă corporatistă - © Andrea MKT) şi
m-am dus acolo cu tone de entuziasm şi cu gândul că o să învăţ ceva despre skill-urile de prezentare. Mi-am propus să vânez reacţiile oratorilor şi să mai "fur " meserie. Evident că eram curioasă şi despre conţinutul discursurilor, dar încercam să nu-mi fac prea mari speranţe de teamă să nu fiu dezamăgită.
Am intrat în sală şi m-am agăţat de singurul om pe care-l cunoşteam, Adi Hădean, care a fost şi speaker la ediţia de anul acesta a TEDx.
Au început să apară rând pe rând feţe cunoscute sau nume din spatiul virtual la care le ataşez un chip. Forfotă teribilă, SLR-uri, flash-uri, presă, bloggeri, oameni tineri si plini de energie.
După primele discursuri mi-am dat seama că premisele mele erau greşite. Poveştile spuse acolo erau rostite mai mult cu suflet decât cu tehnică, aşa că am improvizat din mers şi m-am lăsat purtată de val.
M-am bucurat de fiecare secundă petrecută cu acei oameni, mi-am făcut exerciţiul dat de gazda evenimentului Cor Geerstma de a cunoaşte 2 oameni şi a pleca cu un sâmbure de idee.
Am ales aleator un vânzător în domeniul IT şi un mentalist - nici dacă îi selectam pe baza CV-urilor nu aveam parte de discuţii atât de interesante - şi am plecat de acolo cu ideea că oamenii rezonează când le vorbeşti cu sufletul. Toate cărtile de prezentation skills, toate cursurile şi workshopurile sunt inutile dacă oamenii nu simt că te "dai".
Mi-am primit explicaţiile de care nu ştiam că am nevoie, am interacţionat cu oameni faini, am ascultat poveşti de succes rostite cu mai mult sau mai puţin talent oratoric, dar cu pasiune şi mult suflet.
Şi până la urmă acţiunea principală a TEDx se petrecea în pauze. Discuţiile la cafea cu oameni spirituali, interesaţi de dezvoltare personală, tunaţi şi adunati în holurile City Plaza au fost cu adevarat "inspiring".
Multumesc Lorand Minyo pentru invitaţie, salutări Dan Ciulea şi Cristian Gog şi ne vedem anul viitor la TEDx!:)
Tai!
m-am dus acolo cu tone de entuziasm şi cu gândul că o să învăţ ceva despre skill-urile de prezentare. Mi-am propus să vânez reacţiile oratorilor şi să mai "fur " meserie. Evident că eram curioasă şi despre conţinutul discursurilor, dar încercam să nu-mi fac prea mari speranţe de teamă să nu fiu dezamăgită.
Am intrat în sală şi m-am agăţat de singurul om pe care-l cunoşteam, Adi Hădean, care a fost şi speaker la ediţia de anul acesta a TEDx.
Au început să apară rând pe rând feţe cunoscute sau nume din spatiul virtual la care le ataşez un chip. Forfotă teribilă, SLR-uri, flash-uri, presă, bloggeri, oameni tineri si plini de energie.
După primele discursuri mi-am dat seama că premisele mele erau greşite. Poveştile spuse acolo erau rostite mai mult cu suflet decât cu tehnică, aşa că am improvizat din mers şi m-am lăsat purtată de val.
M-am bucurat de fiecare secundă petrecută cu acei oameni, mi-am făcut exerciţiul dat de gazda evenimentului Cor Geerstma de a cunoaşte 2 oameni şi a pleca cu un sâmbure de idee.
Am ales aleator un vânzător în domeniul IT şi un mentalist - nici dacă îi selectam pe baza CV-urilor nu aveam parte de discuţii atât de interesante - şi am plecat de acolo cu ideea că oamenii rezonează când le vorbeşti cu sufletul. Toate cărtile de prezentation skills, toate cursurile şi workshopurile sunt inutile dacă oamenii nu simt că te "dai".
Mi-am primit explicaţiile de care nu ştiam că am nevoie, am interacţionat cu oameni faini, am ascultat poveşti de succes rostite cu mai mult sau mai puţin talent oratoric, dar cu pasiune şi mult suflet.
Şi până la urmă acţiunea principală a TEDx se petrecea în pauze. Discuţiile la cafea cu oameni spirituali, interesaţi de dezvoltare personală, tunaţi şi adunati în holurile City Plaza au fost cu adevarat "inspiring".
Multumesc Lorand Minyo pentru invitaţie, salutări Dan Ciulea şi Cristian Gog şi ne vedem anul viitor la TEDx!:)
Tai!
Comentarii