Mad world

So They Can Freeze-dry You And Put You In A Box

"Talking about love is like dancing about architecture!" Playing by Heart ( 1998)

Ha ha! Pot si cu Canon! Am tinut pentru prima oara in labutele din fata un Canon. Al lui Briggi. Si pe Ana. A lui Coprea. ( Nu exista grad de comparatie intre cele doua chestii, of course.) Fara sa cunosc aparatul, intr-o lumina ingrozitor de dificila , fara trepied, cu un blitz care "procesa" abominabil de greu, cu subiecte in miscare browniana..adica in conditii tehnice imposibile, am facut poze. La copiii lui BL-Mosul. Cu un Canon! Am incalcat toate regulile de la cursul foto. Oricum, era atata incarcatura emotionala acolo incat impresiona "pelicula" fara sa aiba nevoie de lumina. It wasn't me! It was them! Au mers de-a busilea, au batut din palme, au recitat poezii,ne-au dansat,ne-au cantat, s-au atins, s-au adulmecat, s-au bucurat, s-au descoperit ( pe ei,pe Mosul si spatiul din jurul lor), s-au jurat ca au fost cuminti, s-au mirat, s-au jucat, au primit cadouri. Ne-am asezat pe jos, ne-am jucat cu ei,ne-am bucurat, ne-am mirat, am cantat, am ras, i-am desc

Voiam sa va povestesc ceva funny, dar sincer chestia asta cu Boc premier mi-a taiat tot cheful de viata. Acum stiu de ce refuz cu incapatanare sa ma uit la TV. Din pacate nu pot controla ce se difuzeaza la TV-ul de la Cina. Pfaii, mi-a stat mancarea in gat. Oricum aveam o agresivitate excesiva in sistem de la glicemia scazuta si apoi, asta! That's it! Data viitoare imi gasesc o crasma care nu are ditamai ecranul cat peretele pe care defileaza toate marionetele noastre de politicieni. Da' ce zic eu? Data viitoare imi gasesc o tara normala si ma "exit, stage right"! Howgh!!!! PS: Sper ca trece cu Bl-mosu pentru copii de la ora 5, tone de cafea si cioco!:)

Cum stateam eu azi intr-o contemplare caracteristica zilelelor de sambata, in care te zgaiesti la monitor, te afunzi intr-o lene binecuvantata dupa o saptamana de munca si ai mustrari de constiinta ca n-ai chef de curatenie ( pentru ca sambata "by default" este zi de curatenie) si in loc sa faci curat te "www...", imi vine mie geniala idee sa ma google-esc. Nu stiu de ce am facut-o, poate dintr-o lene maxima si o curiozitate excesiva. Oricum nu ma asteptam sa gasesc mare lucru in afara de linkurile catre fotografiile mele, asa ca adaug la nume si cuvantul "blog" sa exclud partea foto. Printre primele 5 rezultate apare un site cultinform cu un splash "INFOSOC" in partea de sus a paginii. Si citesc..buletinul Cultinform 49. Si descopar cu stupoare ca-s in el. Cine, eu?? Recitesc tot pasajul. Eu cred ca-i "info soc" dar ce caut eu acolo??? Verific fiecare informatie, link...da, bah..is eu! Aflu tot felul de informatii noi despre mine...ca

Cum ma invart in cercuri mai mult sau mai putin "fotografice" am cunoscut o multime de fotografi. Oameni care studiaza cate 4 ore pe zi despre fotografie, oameni care au "scule" super scumpe si investesc o caruta de bani in echipament, oameni prea sensibili pentru secolul asta sau cu o tehnica impecabila dublata de o sensibilitate iesita din comun. Oameni deosebiti, majoritatea. Onisor nu intra in nici o categorie. El are categoria lui, in care se incadreaza numai el. Are o relatie atat de speciala cu lumina si Dumnezeu incat e singur in categoria lui. Pentru ce stie Onisor nu exista manuale si nici nu poate fi cumparat. Pentru ca daca ar exista, eu as cumpara indiferent de pret. Sunt fotografii care ma sensibilizeaza. De cate ori ma uit la o fotografie de-a lui Onisor imi provoaca atonie musculara si am fluturasi in stomac. Ma zguduie pur si simplu. Are o perceptie despre lumea care il inconjoara atat de simpla, fireasca si isi alege subiectele cu atat bun simt inc

Gingerbread, vin fiert cu scortisoara, marshmallows, tone de ciocolata, nuca, biscuiti, jeleuri, placinta, bomboane cu coniac si povesti "la gura sobei". Craciun in toata regula. Mos Craciun... Azi a fost. L-ati ratat!:P Casting: Rolul copilului care spune poezii: Me, myself and I Rolul lui Mos Craciun: familia Craciun ( aka "mama lor" si "tatal lor" din Londra) Rolul elf: Ioana

Adi: Cioc, cioc. Tya: Who's there? Adi: Raportu' de Employee Meetings!:))))))

Pentru ca a inceput Craciunul si odata cu el ma apuca tot felul de crize existentiale si mai ales, pentru ca am aflat azi ca toti barbatii "buni" ( a.k.a "care stiu sa gateasca") sunt "luati" deja , m-am gandit sa ma resemnez si sa fac ceva ce n-am facut demult, adica sa-mi gatesc. Buun...ma uit in frigider si descopar cu stupoare ca arata ca o pivnita frantuzeasca de Camembert (in frigiderul meu nu prea este nimic in afara de 100 de feluri de branze, din vremuri demult apuse - is mai branzifora decat Rattatouille!) si miroase a penicilina cu mutatii genetice. Le iau in ordine "cronologica" si le sortez. Gunoi, gunoi, gunoi..valabil. Yupiii.. Am gasit o branza valabila. Deci, va fi placinta dobrogeana. Cat poate fi de greu?? Pana la urma foietajul l-am luat de la Billa, branza trebuie razuita si gata. So, printre 2 replici pe IM, un slideshow de poze si 3 vidoclipuri pe Youtube, ma apuc de razuit ...branza, cu tot cu degetel (imi las o bucata d

Kill meeeeeeeee! Suuuper!:))) Speachless! Si reclama...

Yupiii..ninge!!!!! Si ..bummer, nu mai pot amana. Trebuie sa-mi incalt masinuta de iarna. Ufff, urasc sa fac asta. Urasc service-urile jegoase. Ador sa merg la reprezentanta Mitsu. Acolo ii atat de simplu. Ma duc dimineata, intru intr-un birou super fain amenajat, pun boticul, ii intind lui Dani cheile (apoi il salut), beau o cafea cu el pana imi termina baietii masina si o primesc inapoi ca noua. Si is tratata ca un om, nu ca o "femeie". Easy si atat de fun! Si gratis pe deasupra, ca toate lucrurile bune din viata;)). Mno, ma trezesc azi dimineata cu un dezgust incomensurabil, beau 2 cafele sa-mi fac curaj si ma duc la un service de cartier( a.k.a jegos).Imi trantesc masina pe rampa si ma postez langa ea. Baietii incearca sa scape de mine si ma trimit in birou. Astia is nebuni??? Chiar credeau ca-mi las masinuta singura sa mi-o bruscheze ei??? Sacrilegiu!!! Ii intreb daca pot ramane cu ei sa "fumez" ( nu sa supravegez procesul, ci sa stau la o barfa cu ei. As if!).

Ma intreaba Bogdan, data trecuta cand a fost in Londra, ce sa-mi aduca de acolo. Si ii zic-"pietre"!!! Am eu o problema cu bolovanii. Pe unde ma duc, ii colectionez. Oricum ma saturasem de "carpe", desi sunt o maniaca la capitolul haine. Urasc sa le cumpar, dar ma plictisesc atat de repede de ele, si ca sa-mi adaptez "mood"-ul (care mi se schimba cu frecventa curentului alternativ) la modul de a ma imbraca, gasesc mereu lucruri noi de care am "nevoie". Nu-mi propun sa fac asta, I don't get a kick out of it. Pur si simplu le vad in vitrina si le vreau. Si cum nu prea pot sa-mi refuz nimic ..le cumpar. Sunt maniaca, n-are sens sa-mi caut scuze! Dar de data asta chiar voiam ceva simplu. Pietre. Imi erau suficiente sa fiu happy. So, dupa ce da o tura prin Londra si ma umple de "baby doll-uri" (ca eram in faza de "baby doll" atunci) chiar daca n-am cerut ( Bogdan stiiiiiie!), merge in Hyde Park, saracu', sa-mi caute pietre.

Azi mi-am imprimat un tricou. Ca un simbol care sa ma ancoreze intr-o realitate la care am refuzat sa ma gandesc in ultimul timp. Se pare ca filmuletul cu Adrian Despot ii apogeul liric al epocii in care traim. O epoca dominata de consumerism, prostie si superficialitate. Ce alta reactie ai putea avea decat cea pe care a avut-o el?? Ok, accept realitatea si ma aliniez, ca planetele "vietii" in 1 decembrie, intr-un zambet ( nu perfect, ca cel format de Venus si Jupiter, ci unul care aduce mai mult a ranjet, a grimasa). Urasc prostia. E singurul lucru pe care POT sa il urasc. O sa port tricoul. O sa-mi aminteasca mereu de ce ignor realitatea cu atata inversunare. So, da...subscriu la reactia lui Adi Despot. His pain is mine! PS: Designul tricoului imi apartine. Cool, huh??;))

Pentru ca tot am intrat in spiritul sarbatorilor de Craciun mi-am amintit de el. Ziua mea de nastere a fost o patanie din "day one". Aproape toate chestiile importante s-au intamplat de ziua mea. Inclusiv acela ca "m-am nascut de ziua mea!?!?" si am supravietuit celor care au urmat.:)) Insa, de departe..acesta a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata! Mno, acum intelegeti de ce ma simt asa norocoasa ca-i am pe ei? (ei, omuletii din jurul meu)??? Multumesc, Ralule (& CO)!

Am facut un exercitiu mai demult. Ideea lui Teo. Sa facem un montaj cu poze dupa poezia lui Nichita. Mi-a placut la nebunie ideea, dar evident ca am luat-o ca pe o joaca. Si se vede.:) Still, a fost fun. De altii: Andrei Raluca Mai sunt si altii dar nu le-au publicat. Sau nu stiu eu. O sa revin.

In fiecare an organizam la firma "BL-mosh". Noi organizam, nu firma. Firma nu stie ca e Craciun,n-a auzit nici de bonusuri si ma tem ca nu crede nici in mos Craciun. well, bummer! We do!:) Facem tombola, tragem la sorti numele unui coleg caruia ii cumparam un cadou simbolic. Totul ii "top secret", sunt niste reguli foarte stricte sa nu se afle "cine" cumpara "cui". "De la Bl-moshu pentru X"... Evident ca e o adevarata teorie a conspiratiei, toata lumea susoteste si intr-un final glorios, totul iese la iveala. So, azi a trecut Szidi pe la noi cu "biletelele". Si ne-am impodobit brazii. Maestrul Cindre a iesit pe balcon dimineata cu un glob agatat de ureche. Calin mi-a trimis emoticoane cu love pe IM (dupa ce m-a facut "toanta" si nu numai). Baza se umple de indignare organizand Christmas Party si tot face comparatii de pret la meniuri intre Germania (de unde tocmai s-a intors) si RO (desi i-am zis sa se trezeasca la r

Citeam azi ( ca deh, aveam de lucru dar din cauza de "dor de zapada" n-am putut pentru ca sa "prestez") pe blogul lui Mihai despre corporatii,bisericute, firme mari si cat de tare se bucura el ca a scapat de toate astea cand s-a angajat la o firma mica?!. Evident ca am sarit (de pe scaun) in sus de 2 coti. Lucrez de 5 ani( pe 10 decembrie ma aniversez chiar!) intr-o ditamai firma multi-nationala si n-am avut nici o secunda senzatia asta. Daca as fi avut-o, probabil n-as mai fi lucrat aici. Mie imi sunt familie oamenii astia. De la CEO, CTO, manager-a mea, colegii de birou, cei de la documentatie, testele..ma rog, ati prins ideea. Nu-i stiu pe toti 50, clar..dar cei care-mi sunt aproape, chiar imi plac la nebunie.(Si mi-s aproape vreo 30-40 ca ma misc tare mult prin firma aia. Daca rezist 10 min pe scaun ii record personal). Sa va povestesc.. Am un coleg la biroul din fata, "a sight for sore eyes"- miroase superb, se imbraca demential, ma "hraneste&qu

Calin says: " Un automobilist este oprit de un politist. Agentul ii spune ca a depasit limita de viteza, ii cere permisul si citeste : - Ooo... domnul Lucian Blaga. Poftiti carnetul inapoi si va rog sa ma scuzati. - Dar ce s-a intamplat ? intreaba soferul. - Eeeeh... mai citim si noi ! raspunde politistul. " :)))))

Deci da..azi am contribuit. Cu elanul unei mega, hiper grele zile de luni, dar am "produs" ceva. Am primit atatea taskuri din toate colturile lumii incat mi-a trebuit o zi intreaga sa le prioritizez si apoi sa ma gandesc la victime carora sa le reassignez. Well, cineva trebuie s-o faca si pe asta. Am mai dat si cativa clici, da' asa blur-uiti, nu foarte bine definiti. Pe la 5 pm , desi eram franta, cochetam cu ideea vernisajului foto a lui Dan Beudean. Taskurile vor fi acolo si maine, after all..vernisajul e doar azi. Cer detalii lui Mihai ( da, tu!:P), o conving pe Ioana care renunta, evident, la taskurile ei pe ziua de azi ... Ce nu face omu' pentru un pic de "culturalizare"? Pornim pe la 6 cu elan pionieresc si o oprire la benzinarie( a, da..imi amintesc ca n-am benzina si alimentez ...pfuiii). Gasim adresa cu ochii inchisi si surpriza. Ne trezim catapultate din secolul 21 direeeeeeeeect in 18. De la birourile noastre corporatiste cu clasicele bare de

Ma intreaba Bogdan de ce nu merg la vot. Si raspunsul vine aproape instantaneu: "pentru ca momentan sunt in lumea mea si imi bag p... in lumea voastra". Well, cam explicit pentru o lady dar a avut efectul scontat. I-am taiat orice chef de prelegere interminabila despre responsabilitatea sociala si l-am adus pe un teren familiar. "Are you ok?" Da, chiar sunt bine. Am luat doar o pauza de la "a fi om mare" si am inceput sa regresez usor. O sa-mi revin repede, dar iti face asa bine uneori sa nu te mai gandesti la ce ai de facut in ziua urmatoare, sa nu-ti mai platesti facturile, sa-ti plangi de mila daca trebuie ( God, that feels really good!), sa nu-ti pese de societatea in care traiesti si de "obligatiile" pe care le ai. Sa fii doar tu cu tine, iresponsabil, imatur, i...Evident ca o sa platesc pentru asta, dar nu-mi pasa. Vreau sa fac asta, imi face bine. Imi amintesc cat de dezgustata eram in studentie de oamenii care nu merg la vot. Eram in comi

Cadere Antinomic vor apare Randunele negre-n zare Care pleaca, pleaca, pleaca Spre adanca vale seaca. Nime' urma sa le-o-inghita Sa le faca sa sughita Pomenind un nume antic Creand un nou timp elastic. Perechi de varcolaci se-ntind Soarele ca sa-l cuprind' Nourii si stelele Se-ntind ca margelele. Plecand libelule roiuri Coloreaza-n mii de tonuri Al padurii verde lac Unde crengi tacute..tac. Dispar lacuri, crengi, izvoare Munti, copaci, focuri din soare Si dispar de-acum mereu E apocalipsa Apocalipsa gandului meu... Eugen Hoanca 1993 PS: Dialoage nostalgice "Tya: salut Tya:am dat peste niste caiete vechi Tya: de-ale noastre Tya: asa m-am distrat Tya: mai stii poezia aia "Cadere" Tya: pe care ai scris-o Eugen: well...mai mult nu Eugen: era ceva cu "unde ceva tacute...tac" Tya: daaaaaaaa Tya: aia Tya: ii faina Tya: pot s-o pun pe blog? Eugen: paaaaai...intai trimite-mi-o si mie sa vad ce naiba am scris pe acolo Tya: oki Eugen: nu de alta, dar in google am